Final nebun de derby

În avancronica derby-ului dintre Steaua și FC Timișoara, spunem că semnificația partidei merge mult dincolo de implicațiile strict sportive, lucru ce s-a reflectat și în atitudinea jucătorlor. Jucătorii ambelor echipe au practicat un meci deschis, extrem de plăcut vederii, dar interzis suporterilor înfocați ai celor două echipe. Scorul final, 3-3, a fost stabilit în ultimul minut de prelungiri. De data aceasta, ultimul minut nu a mai fost clipa norocoasă a Timișoarei, cum s-a întțmplat în meciurile cu Craiova și cu CFR Cluj de exemplu, deoarece echipa care a marcat a fost Steaua.

Prima repriză a aparținut în totalitate Stelei, care a dominat tactic jocul și ratând nenumărate ocazii. Ostilitățile au scos în evidență un excelent Taborda, care trage astfel un semnal de alarmă că postul de titular nu este asigurat aprioric tânărului Costel Pantilimon. Pedro Taborda s-a remarcat prin câteva intervenții extraordinare, dovedind, astfel, că este un portar de valoare care vede jocul bine, are reflexe foarte bnue și știe când trebuie să iasă din poartă pentru a bloca acțiunile adversarilor.

În minututl 33 Golanski a reușit să înscrie primul gol al partidei în urma unei faze fixe executate de Nicoliță.

Pauza a fost un sfetnic bun pentru jucătorii timișoreni, aceștia ieșind de la vestiare cu o altă atitudine. Schimbarea de atitudine a fost oarecum prevestită de o imensă ratare a lui Bonfim în primul minut din partea secundă de joc, pentru ca în minutul 48 Timișoara să reușească egalarea prin Cociș, în urma unei pase greșite a lui Pleșan care le-a permis bănățenilor să pornească pe contraatac.

În minutul 79, Steaua a obținut un penalty, executat foarte slab de Kapetanos, chiar dacă, în cele din urmă, mingea a intrat în poartă. Deși unii credeau că soarta meciului este pecetluită, finalul partidei a fost unul extrem de palpitant cu repetate răsturnări de situație. Contra a demonstrat că poate fi, încă, o opțiune pentru echipa națională, executând impecabil o lovitură de la 11 m, pentru ca trei minute mai târziu să ducă Timișoara în avantaj printr-o lovitură liberă executată direct spre poartă și deviată de zid.

Pe final de partidă, echipa lui Stoichiță s-a aruncat într-un pressing nebun în căutarea egalării, care a venit în ultimul minut de joc prin fundașul transferat în iarnă de la Oțelul, Jelev, acesta reluând în poartă o minge respinsă de Taborda.

Rezultatul de egalitate nu mulțumește pe niciuna dintre cele două echipe implicate. Singura echipă care poate sufla ușurată este CFR Cluj, care, după victoria discutabilă de ieri, și-a consolidat avantajul în fruntea clasamentului și titlul se află din ce în ce mai aproape pentru jucătorii lui Mandorlini.

Timișoara a făcut, însă, un joc bun, demonstrând încă o dată că pierderea titlului se datorează lipsei de constanță în prestații. Un titlu nu se pierde atunci când faci egal cu CFR Cluj sau Steaua, ci se pierde atunci când faci egal cu Internațional Curtea de Argeș sau Ceahlăul.

Mai mult decât un derby

Duminică FC Timișoara va merge în Ghencea pentru a da piept cu Steaua lui Becali. Patronul Stelei spera in ajutorul lui Dumnezeu pentru a câștiga campionatul, mai ales ca meciul cu Timișoara se desfășoară la numai două zile după praznicul Sfântului Gheorghe.

Dar meciul de duminica este mai mult decat un derby: este o confruntare juridica si de imagine. Ostilitățile se extind spre dimensiunea subreda a lacunelor din regulamente și a judecăților cântărite cu greutăți diferite. Marian Iancu duce un război aprig împotriva sistemului ticăloșit folosindu-se de anumite rotițe din acest sistem. Și lumea îl critică. În toate colțurile țării, lumea începe să urască Timișoara pentru că are curajul să caute dreptatea în justiție.

Ca antrenor, ca suporter, ca patron de club esti neputincios atunci când Augustus Constantin îți strică o finală de cupă, apoi, peste un an, îți sabotează orice șansă de a termina campionatul în fruntea clasamentului. În tot campionatul, arbitrii au greșit covârșitor în favoarea Clujului, dar nimeni nu a putut face nimic. Dar se poate face ceva atunci când oamenii lui Nea Gigi umblă cu valiza după oficialii de la Bistrița sau atunci când Rapidul folosește jucători transferați după închieierea perioadei de transferuri și care, prin urmare, nu au drept de joc. Nu poti să taci și să pleci capul atunci când Timișoara este călcată în picioare de oameni precum Copos și Becali!

Marian Iancu are defectele sale. Dar are și o calitate excepțională. Niciodată nu s-a aruncat într-o luptă juridică atunci când nu avea dreptate. S-a luat la trântă cu sistemul lui Mircea Sandu când toți l-au luat în derâdere, spunând că nu are nicio șansă. Iancu a știut că dreptatea este de partea sa și a mers până în pânzele albe, reușind, în cele din urmă, să câștige punctele luate abuziv de cei de la FRF. Acum, în cazul Varga/Bălan, Marian Iancu a știut din nou că are dreptate și nu s-a lăsat dus de nas nici de amenințările altor cluburi și nici de șantajul sentimental al lui George Copos. Și, din nou, a câștigat lupta în favoarea Timișoarei.

Poate că Timișoara nu mai are nicio șansă la câștigarea campionatului, singurul obiectiv rămânând ocuparea locului doi. Dar FC Timișoara are o datorie morală față de timișoreni de nu permite ca aceștia să fie călcați în picioare. Un campionat nu se câștigă așa, e drept, dar cum rămâne cu demnitatea? Folosindu-se de aceste lupte juridice, Timișoara nu a câștigat campionatul, dar poate privi cu capul sus spre viitor. pentru că în afara terenului, Timișoara nu se lasă călcată în picioare.